Chaos in Novembre

Taraste’ti pasii grei prin noroi . Vino . Arunca’mi ochii in zari pierdute de speranta . Orbeste’ma .. caci ravnesc nimicul interzis .
Sparge’mi timpanele . Ajuta’ma sa aud linistea sangerand pe umarul gol , crustat de zambetul tau incoltit de sabii .
Inchide’mi ochii pe veci .
Zdrobeste’mi inocenta ce plange’n vene . Impleteste’le cu lacatul ce m’a sedat .
Arunca’ma’ntr’un vers alb si fura’mi ritmul . Da’mi aripi frante si inalta’ma la cer . Ingroapa’ma’n esecuri pana cand buzele’mi vor fi cusute sub clar de luna .

Transeaza’mi gandurile ce’au ramas chinuindu’ma ca’ntr’o rutina , caci restul au zburat spre tine .

Epilog

Foaia e goala . Pixul nu scrie cuvinte , contureaza sentimente . Scriitorul isi inchide cartea vietii , ingropandu’se’n trecuturi pline de resentimente .

Fericire’n rate

Isi pierdeau privirile prin fumul taios de tigara , se leganau imbratisati in hamacul din podul casei - acei patru pereti purtau amprenta saruturilor crispate , fiind prafuiti de primele lor vise naruite si certuri stinse’ntr’o cafea amara .
Era liniste ; mereu aceeasi liniste opaca ce gazduia in surdina sunetul discului cu Pink Floyd .
Ii simtea respiratia intrerupta de soapte curgand spre gat , contempland fiecare miscare , simtindu’i fiecare fior , tresarind la atingerea degetelor lui ferme ce o cuprindeau lasand’o fara aer . O tinea strans de mana , inclestandu’si degetele intr’o eternitate plumburie a carei cheie se pierduse’n sufletul lui .
Erau doi copii ce vorbeau cu inima , se priveau prin atingeri si simteau prin sarut . Doi copii ce acum zambesc doar privind in trecut .

Absolution

Ploua . Picaturile reci ii stingeau pacatul , ramanand cicatrici arzande pe un obraz brazdat de lacrimi sarate . Suvitele’i roscate fugeau odata cu vantul , se’mpleteau cu lacrimile cerului . Surasul inocent i l’au crapat tunetele , furtuna a risipit bucatelele pierdute , iar vorbele’i s’au scurtcircuitat - fulgerul n’a privit in urma .
Priveste sec spre o lume inghitita de lacrimi stinse‘ntr’un abis inghetat , clipeste des .. de parca genele’ar vorbi acoperind tacerea ce apasa , umbrita de nori frustrati .
E o liniste funebra incadrata’ntr’un tablou pierdut de culori , pictat pe vid .

Ploaia spala regrete , umezeste praful ce’ti coboara pleoapele , iar saruturile uscate se dilata in furtuna .

Trivium - Rain

Never ending story

Nu mai stiu date exacte .
Am pierdut batalia finala , iar acum falsez pe acorduri surde . Ma cutremura versuri luate de vant , clipe soptite intr’o dimineata amara de toamna .
Era octombrie , iar noi ne pierdeam zambind tamp sub un soare arzator , ne tineam timid de mana .. ne blocam privirile’n pamant .
Aveai ochii negri .
Bilute de plumb ma priveau frenetic , iar eu ma pierdeam in abisul lor . Uitam de timp , uitam de vicii , uitam de ratiune . Te transformasei intr’un drog pe care’l insuseam cu patima’n privire . Erau seri reci , ecouri calde si toate saruturile tale pareau a fi interminabile – ma tineau sedata .

Totul se rezuma la un imperfect perfect , umbrit de un prezent infect .

Acum au mai ramas doar priviri indiferente , ascunse printre clipe demonic ravnite , exilate’n coltul inimii ce bate amagind finalul . Ne mintim frumos , ne indepartam privind debusolati trecutul grabit ce se pierde spre nori .
A ramas doar praf . Pozele s’au zidit in amintiri eterne , povestea noastra a sters’o timpul .
Doar umbrele ma mai bantuie malitios , plecandu’mi capul , inaintand in bezna .
Fluturii din stomac au zburat spre nicaieri , si’as vrea sa ma mint iar zambind scasnind din dinti dar .. ‘ce’i frumos nu moare’ntr’o zi’ .

Mood : Oare ce sens are sa mai scriu , despre relatii pierdute’n pustiu ?

</3

Drugs don’t work

E aprilie . Imi tarasc tenesii prin acelasi oras jegos , aglomerat si puturos . Ma urc in aceleasi microbuze minuscule in care urca aceeasi muncitori nespalati cu porcusori la subrat , aceleasi domnite in colanti strimti si sclipitori , aceleasi babe oxigenate cu ruj roz bombon . Strazile’s pline , in fiecare intersectie 3 mosi burtosi se’njura , calcand peste bunici muribunde .

Se spune ca odata cu sarbatorile pascale , lumina pura’ti stapaneste sufletu’ , te face mai candid si mai bun , generos , iubitor , cinstit s.a.m.d , tii post - te dezintoxici spiritual , moral , fizic - CACAT , fix in perioada asta ’sfanta’ toata lumea se injura , se cearta , urla , fura si se da cu capu’ de pereti . De’aia urasc eu sarbatorile . Cuvantul ’sarbatoare’ e doar o aparenta de CACAT , nimic nu se schimba pentru ca duminica e Pastele , ramaneti la fel de falsi , ipocriti , sarcastici si wannabe , iar Ana are mere padurete .

Imi tremura dracii prin vene si tastez repezita la aceeasi tastatura veche , sub acelasi acoperis cu tampita comunista aka bunica’mea , baba hipercredincioasa care nu se satura de incercarile inutile de a’mi manevra viata si gusturile , plangandu’se la vecini / rude / cunostinte aka alte babe decrepite ca eu o sa dansez pe mormantu’ ei cu o panglica rosie in par - NU EXAGEREZ !

Mi se rupe de noptile voastre nedormite facand cozonaci si vopsind oua , de stresu’ pascalian , de voi si de orasu’ asta cretin .

Wasting my hate

Esti un fraier frustrat , un copil prost ce traieste din iluzii . Un prefacut previzibil pierdut in ignoranta . Te hranesti cu vorbe lipsite de sens , zambesti fals - te ascunzi sub masti gaurite . Azi urasti ce nu poti avea , blamezi interzisul - cazi lent in disperarea amara .
Te plimbi pe coridoare aglomerate , te afunzi intr’o galagie demonica , dar spiritul ti’e lipsit de soapte . Totul e alb .. afara de’o constiinta patata . Te trec fiori negri , ganduri disecate , iar privirea’ti umbreste podeaua umeda . Focul din privire ti s’a stins , scrumul l’a indepartat uitarea , insa in urma au ramas amintiri deja scrumate .

Mood : Does it hurt to know i’ll never be there ? Bet it sucks to see my face everywhere . [..] I would never wish bad things , but i don’t wish you well .

M-am deconectat

Nu mi’am imaginat vreodata ca intr’o clipa viata mea va lua o intorsatura de 180 de grade . Nimic nu mai seamana cu acea eu sentimentala si frustrata , izolanta’n vise efemere .
Parca nici oglinda nu mai spune aceleasi lucruri ; privirea ce se reflecta acum e dura si rece , iar in colt e ascuns subtil un zambet ironic .
E bine ? E rau ? nu vreau sa stiu , simt o libertate psihica pe care am ravnit’o demonic .
Nu’mi mai pasa de pareri straine si nici nu ma mai intriga privirile ciudate pline de sarcasm - am invatat sa inchid ochii atunci cand nu’mi place ce vad , sa’mi astup urechile cand vorbele lor ma bruiaza . Se apropie un sfarsit prea asteptat care’o sa ma poarte pe alte drumuri interzise , inspre care voi incalca mii de alte legi prost scrise . Au fost mii de teste pe care le’am picat - examene esentiale la care inca am restante .
Cuvantul singuratate nu’mi mai provoaca spasme si nici nu’mi pune semne de intrebare , e o parte din mine .

Immune

Se incapataneaza . Nu vrea sa deschida ochii , caci se va ciocni de adevaruri ascunse iar globul hranit de aparente se va sparge’n fata unor lacrimi verzi . Simte realitatea dar se complace in minciuni , adoarme pe spini si se trezeste zambind . Pragul diminetii il infrunta cu privirea sumbra , simtind cum nelinistea’i alearga’n trup iar privirea i se dilata .
Trec ceasurile - visele’i se sfarama’n franturi inghetate , iar privirea’i senina e acum martorul ucigas al realitatii negate de sens . Isi refuza rolul , sfideaza regulile - se ascunde’n spatele unui perete de sticla crezand ca va putea fugi la nesfarsit - se ineaca’ntr’o naivitate seaca si previzibila .
Doar ploaia reuseste sa limpezeasca lumea in care e un simplu calator grabit , o umbra ciudata ce imprastie fum . Vorbele’i sunt sigilate , peste ganduri a tras fermoarul , iar amintirile i le’a risipit vantul . Acum e doar un trup stingher , izolat in ghearele ignorantei .

Heavily broken

Nu m’am gandit vreodata ca am sa te caut in nimic si’am sa te gasesc banal intr’o noapte , stiam ca acele lanturi nu te pot tine aproape , caci tu esti destinat sa zbori spre cer . Poate am fost egoista - ti’am ascuns aripile in sufletul meu , iar tu ai ramas prizonier .
N’am planuit nimic , am demisionat si’acum invat sa traiesc fara teatru . Am ingropat mii de masti , le’am privit putrezind in fum .. mi’am aruncat scenariile si’acum marionetele se scalda’n flacari c’un zambet stramb , poate ma’njura’n gand .
Ma desprind de tot ce’am avut si pun lacat la poarta amintirilor ; desi rasuna regrete’ntr’un ecou tacut , n’am sa ma intorc , de azi inchid pe veci poarta spre trecut .