Heavily broken

Nu m’am gandit vreodata ca am sa te caut in nimic si’am sa te gasesc banal intr’o noapte , stiam ca acele lanturi nu te pot tine aproape , caci tu esti destinat sa zbori spre cer . Poate am fost egoista - ti’am ascuns aripile in sufletul meu , iar tu ai ramas prizonier .
N’am planuit nimic , am demisionat si’acum invat sa traiesc fara teatru . Am ingropat mii de masti , le’am privit putrezind in fum .. mi’am aruncat scenariile si’acum marionetele se scalda’n flacari c’un zambet stramb , poate ma’njura’n gand .
Ma desprind de tot ce’am avut si pun lacat la poarta amintirilor ; desi rasuna regrete’ntr’un ecou tacut , n’am sa ma intorc , de azi inchid pe veci poarta spre trecut .

6 Comentarii »

  1. JustASmile said,

    aprilie 13, 2008 @ 6:05 pm

    Inchidem usi, dar se deschid ferestre.

  2. Nikoxz said,

    aprilie 13, 2008 @ 6:13 pm

    Si trecutul se agata incontinuu de noi , uneori ne cheama inapoi ..

  3. bluefairy74 said,

    aprilie 14, 2008 @ 8:51 am

    plus je suffre plus je sens energie de supporter…

  4. darcu said,

    aprilie 14, 2008 @ 2:55 pm

    ahaam … acu inteleg … cum ziceam: google tzu za reschiu !!!

  5. dadatroll said,

    aprilie 14, 2008 @ 4:08 pm

    Daca e poezie, de ce nu o scri in strofe si in versuri?

  6. Nikoxz said,

    aprilie 14, 2008 @ 6:33 pm

    bluefairy74 - Pana cand suferinta te pune la pamant si nu mai ai scapare ..
    Darcu - :D bineinteles .
    Dadatroll - Nu e poezie , unele propozitii rimeaza , stiu , dar n’a fost asta intentia mea .

RSS feed for comments on this post · Urmăreşte URI

Scrieti un comentariu