I was growing pains
25Sep08
E trist sa nu stii ce-i cu tine ; sa-ti tarai gandurile imobilizate, inghetate de crivatul din tine, aruncate din mansarda, gata sa se sparga pe asfalt.
E prima oara cand nu-mi stiu drumul si-s sufocata de lipsuri ;
Scriu acum fara sa ma ascund dupa perdele, scriu ca sa-mi vars otrava. Se scurge lent, imi face contra si ramane agatata de textura mea care nu s-a cicatrizat.
Vantul schimbarilor imi ciufuleste pleata si ma sperie, caci sunt slaba si fricoasa. Nu mai vreau schimbari, vreau o viata completa ; nu mai vreau sentimente reciclate ce miros a toamna.
Ii pare rau, dar Nikoxz nu este zilele astea in corpul ei.
Where are those happy days, they seem so hard to find..
Filed under: ma vait si .. ma vait ! | 3 Comments
Tags: depressive
Sustin si scriu pe :)
-
comentarii recente
darcu on Take a break and look at you ,… Ella :) on Mai putin minora Nikoxz on Roscata sau (oarecum) blo… Nikoxz on Rock, sange si cacat gen ina on Girls fight
Leave a message after the beep.
Wake up!
Crezi ca in viata e vorba de stiut drumuri? Tot amuzamentul e in descoperitul drumurilor. Toti suntem speriati de viitor. We just deal with it as it comes.
Asta as fi zis si eu in mod normal..
Ce drumuri frate … e un mare desert … drumurile is iluzii “optice”.