Pagini de ganduri nocive

Taraste’ti pasii grei prin noroi . Vino . Arunca’mi ochii in zari pierdute de speranta . Orbeste’ma .. caci ravnesc nimicul interzis .
Sparge’mi timpanele . Ajuta’ma sa aud linistea sangerand pe umarul gol , crustat de zambetul tau incoltit de sabii .
Inchide’mi ochii pe veci .
Zdrobeste’mi inocenta ce plange’n vene . Impleteste’le cu lacatul ce m’a sedat .
Arunca’ma’ntr’un vers alb si fura’mi ritmul . Da’mi aripi frante si inalta’ma la cer . Ingroapa’ma’n esecuri pana cand buzele’mi vor fi cusute sub clar de luna .

Transeaza’mi gandurile ce’au ramas chinuindu’ma ca’ntr’o rutina , caci restul au zburat spre tine .

Ma’nspaimanta nimicul . Mi’e teama de strazile goale acaparate de liniste , de foile albe ce zboara in vant , de vocile mute ce urla’ntr’un cantec surd .
Mi’e frica de tabloul ce imortalizeaza o natura moarta , impanzit de oameni pierduti in timp - tabloul in care m’am obisnuit sa traiesc si eu .. bantuita mereu de temeri , cu o viata modelata’ntr’un ocean de smoala .
Ma’nspaimanta goliciunea drumurilor , mutenia tipetelor ce se izbesc de mine lansandu’ma’ntr’un ecou ametitor de rece ..
Ma sperie incolorul , inghetul sentimentelor , cimitirul faptelor si nimicul in care ne transformam toti .

Arati minunat in negru , iar sangele ce se prelinge din ochii tai albastri sub forma unor suvoaie de lacrimi iti infrumuseteaza cu atat mai mult privirea tulburatoare si confuza . Suvitele sangerande‘ti ating pielea crestata de lama ascutita , pierzandu’se de’alungul trupului umezit de ploaia lacrimilor . Tipetele tale cutremuratoare … le simt profund , ca muzica unui pian vechi , prafuit de timp .. prafuit de vantul ce’ti mangaie fata , fluturand in neant voalul ce’ti acopera buzele crapate de nelinistea si nesiguranta care te stapaneste ca un diavol muribund ..

Stai parasita pe acel tron de ceara , purtand diadema cu spini , langa sceptrul tau de gheata .. astepti de secole .. astepti tacuta intr’o balta rosie ce fierbe in jurul tau ; dar nu stii ce , gandurile’ti sunt legate cu o funie metalica , izolate pe vecie deasupra unui nor negru .
E mormantul tau , locul tau de veci .. lacasul la care ai tanjit toata viata , asteptand cu o privire amara clipa triumfului care te’a rupt de lume , de ei .. de el . Vei ramane mereu in acelasi negru opac , cu aceeasi privire intunecata si seaca , avand aceleasi lacrimi de sange uscate pe obraz , ratacita de gustul triumfului ce te’a indepartat de lumina .. caci dorinta ta - a fost porunca pentru el ..