Pagini de ganduri nocive

Ma privea insistent cu ochii goi . Buzele’i erau cusute de timp , iar cuvintele demult pierdute’ntr’un abis ce’a secat , acum calauzit de vantul acid . Privirea’i tremura , adanc pierduta’n labirintul unor bilute verzi ce’l masurau frenetic , sorbindu’i fiecare trasatura .
S’au inchegat legaturi stranse’ntr’o sageata ce’a frant doua inimi , contopindu’le intr’o tacere macabra ce nu’si avea locul in acel decor umbrit de fantasme . Ii bantuiau ganduri arzande care uscau ploaia ce’i invaluia intr’un sarut inclestat , ferit de ratiune sau constiinta unei alte zi pierduta’n lumina difuza .

Intre ei nu exista legi prinse’n societati murdare de umbrele depravarii , ci doar sentimente ascunse printre gene ce starnesc razboaie si blesteme.

Isi canta amaraciunea la un pian ce nu’i mai suporta greutatea amprentelor . Rasufla greu , inhaland praful amintirilor ce s’au depus pe singura ei sursa de alinare . Resentimentele au orbit’o , iar constiinta’i doarme’n bezna .
Dar zambeste . Zambeste sec in fata unei lumi false .
Nevazandu’le mutrele obosite , abatute de esecuri , desfigurate de timp , le simte pulsul slabit de zambete ironice , auzind tristetea sufletelor exilate’n cimitire comerciale .
Ochii umezi , imbatraniti de intunericul amar in care sunt sedati , refuza visul colorat ce’i bantuie somnul , contempland tenebrele abisului in care si’a pierdut speranta .
Demonii ce’o calauzeau spre interzis s’au ratacit . E singura . Isi canta amaraciunea la acelasi pian ce nu’i mai suporta greutatea amprentelor .

Isi pierdeau privirile prin fumul taios de tigara , se leganau imbratisati in hamacul din podul casei - acei patru pereti purtau amprenta saruturilor crispate , fiind prafuiti de primele lor vise naruite si certuri stinse’ntr’o cafea amara .
Era liniste ; mereu aceeasi liniste opaca ce gazduia in surdina sunetul discului cu Pink Floyd .
Ii simtea respiratia intrerupta de soapte curgand spre gat , contempland fiecare miscare , simtindu’i fiecare fior , tresarind la atingerea degetelor lui ferme ce o cuprindeau lasand’o fara aer . O tinea strans de mana , inclestandu’si degetele intr’o eternitate plumburie a carei cheie se pierduse’n sufletul lui .
Erau doi copii ce vorbeau cu inima , se priveau prin atingeri si simteau prin sarut . Doi copii ce acum zambesc doar privind in trecut .

Ploua . Picaturile reci ii stingeau pacatul , ramanand cicatrici arzande pe un obraz brazdat de lacrimi sarate . Suvitele’i roscate fugeau odata cu vantul , se’mpleteau cu lacrimile cerului . Surasul inocent i l’au crapat tunetele , furtuna a risipit bucatelele pierdute , iar vorbele’i s’au scurtcircuitat - fulgerul n’a privit in urma .
Priveste sec spre o lume inghitita de lacrimi stinse‘ntr’un abis inghetat , clipeste des .. de parca genele’ar vorbi acoperind tacerea ce apasa , umbrita de nori frustrati .
E o liniste funebra incadrata’ntr’un tablou pierdut de culori , pictat pe vid .

Ploaia spala regrete , umezeste praful ce’ti coboara pleoapele , iar saruturile uscate se dilata in furtuna .

Trivium - Rain

Nu mai stiu date exacte .
Am pierdut batalia finala , iar acum falsez pe acorduri surde . Ma cutremura versuri luate de vant , clipe soptite intr’o dimineata amara de toamna .
Era octombrie , iar noi ne pierdeam zambind tamp sub un soare arzator , ne tineam timid de mana .. ne blocam privirile’n pamant .
Aveai ochii negri .
Bilute de plumb ma priveau frenetic , iar eu ma pierdeam in abisul lor . Uitam de timp , uitam de vicii , uitam de ratiune . Te transformasei intr’un drog pe care’l insuseam cu patima’n privire . Erau seri reci , ecouri calde si toate saruturile tale pareau a fi interminabile – ma tineau sedata .

Totul se rezuma la un imperfect perfect , umbrit de un prezent infect .

Acum au mai ramas doar priviri indiferente , ascunse printre clipe demonic ravnite , exilate’n coltul inimii ce bate amagind finalul . Ne mintim frumos , ne indepartam privind debusolati trecutul grabit ce se pierde spre nori .
A ramas doar praf . Pozele s’au zidit in amintiri eterne , povestea noastra a sters’o timpul .
Doar umbrele ma mai bantuie malitios , plecandu’mi capul , inaintand in bezna .
Fluturii din stomac au zburat spre nicaieri , si’as vrea sa ma mint iar zambind scasnind din dinti dar .. ‘ce’i frumos nu moare’ntr’o zi’ .

Mood : Oare ce sens are sa mai scriu , despre relatii pierdute’n pustiu ?

</3

Se incapataneaza . Nu vrea sa deschida ochii , caci se va ciocni de adevaruri ascunse iar globul hranit de aparente se va sparge’n fata unor lacrimi verzi . Simte realitatea dar se complace in minciuni , adoarme pe spini si se trezeste zambind . Pragul diminetii il infrunta cu privirea sumbra , simtind cum nelinistea’i alearga’n trup iar privirea i se dilata .
Trec ceasurile - visele’i se sfarama’n franturi inghetate , iar privirea’i senina e acum martorul ucigas al realitatii negate de sens . Isi refuza rolul , sfideaza regulile - se ascunde’n spatele unui perete de sticla crezand ca va putea fugi la nesfarsit - se ineaca’ntr’o naivitate seaca si previzibila .
Doar ploaia reuseste sa limpezeasca lumea in care e un simplu calator grabit , o umbra ciudata ce imprastie fum . Vorbele’i sunt sigilate , peste ganduri a tras fermoarul , iar amintirile i le’a risipit vantul . Acum e doar un trup stingher , izolat in ghearele ignorantei .

Te’am uitat intr’o prapastie adanca si rece , iar acum ratacesc pe un drum stramb , calauzita de’o ceata deasa . Am toate simturile oprite si zbor sedata spre nicaieri , invelesc o minte stearsa si’o inima ce pompeaza plumb .
Adesea , tresar .
Iti simt tipetele demonice cum alearga’n vene si’mi ordona sa ma intorc , sa’ti redau spiritul pierdut . Dar sunt prea departe . Am hotarat sa te pierd si sa pastrez regretele pentru maine , caci azi nu esti al meu ; .. iar acest azi se va pastra mereu , limitand vise interzise pe care niciunul din noi nu e autorizat sa le traiasca .
E ultimul adio , ultimul zambet , ultima privire .. Ma asteapta perna de gheata ce va aduna amintiri in flacari .

Felicita’ma . Nici de data asta n’am avut curaj sa’l privesc in ochi . Am ales sa fug , sa ma ascund , sa evit . Sunt impulsiva si lasa . Defapt sunt o nihilista antisociala care o sa moara singura langa un pahar de vin rosu .
Imi place sa ma mint frumos , sa’mi indrug povesti pe care inca ma prefac ca le cred , insa n’as vrea sa ma privesc niciodata prin ochii tai , ai lor .. caci mi’e frica de oglinzi . Stiu ce voi gasi si urasc acea imagine patata de minciuni si jocuri inutile .
Ma judec prea aspru ? Nu . M’am saturat sa’mi cobor pleoapele si sa uit de mine , de ‘omul’ in care ma transform , de greselile pe care le urasc , de sufletul incomplet pe care’l gazduiesc intr’un corp obosit .

Cine sunt ? Cum ma numesc ? De unde vin ? Mai stiu .. ?

Lipsit de spirit , esti exilat intr’un trup neinsufletit a carui esenta dainuie in amintiri . Tresari in noptile ploioase - simti in jur doar umbre albe , auzi voci stinse . Esti renegat de constiinta’ti incarcata de rani adanci , respins de soarta intr’o clepsidra sparta . Te’ai ratacit in abisul interzis , iar singura scara catre cer ti’a fost aluganta de vant .
Priviri anoste inca te mai cauta prin vechile colturi gri , prafuite de scrumul tigarii . Soapte disperate inca se mai aud - zboara in cautare de raspunsuri risipite’n zori . Au ramas doar urme sterse , scrisori fara destinatar , cuvinte eliptice in amintirea ta .

Refugiul ei era o incapere mica si ingusta , darapanata de furtuni si ploi ce’i scuturau mai mereu temelia . Statea intr’un colt prafuit , in aceleasi haine vechi si rupte .. avand aceiasi ochi injectati de’o privire tulburatoare , confuza .
Zacea inconjurata de chistoace , tragand in disperare de ultima’i tigare . Era singurul antidot , alinarea starilor de anxietate care acum faceau parte din rutina zilnica .
Fumul tigarilor ii devenise cel mai bun prieten ; viciile ii ramasesera aproape si’i umblau prin vene ca’ntr’un labirint .

Doar vantu’i mai batea pe la usa , doar ploaia‘i mai curata obrazul de lacrimi uscate ..
Ramasese naufragiata , pierduta in timp - pastra in suflet bucati rupte din pozele care odata’i zugraveau surasul inocent pe care acum l’a dat uitarii intr’un cufar micut inchis in inima’i rapusa de orgoliu .
Ceasurile treceau prea repede ; orele acum pareau secunde .. sufletu’i imbatranea cu fiecare clipa ce trecea , ramanand in aceeasi prapastie fara fund - intr’o cadere continua .

Nu avea putere dar nici vointa .. a preferat sa ramana in eternul infern , intre 4 pereti ingusti , langa drogul ce’o tinea in viata .