Vremuri .. noi

Ca si cum creierul refuza sa mai functioneze si’mi cere o perioada de liniste si meditatie profunda pe un varf de munte .. in aer curat ; probabil ca e poluat de intrebarile mele agasante si refuza sa mai dea randament . Si’a inchis portita cu raspunsuri si cheia parca ar fi inghitit’o pamantul . Ferestrele sunt false iluzii si eu am incetat cautarea pentru a intra prin .. efractie ; confuza , cu o privire suspicioasa , ii ofer repaosul cerut .

umbre ale prezentului

Cobor mai jos , spre inima . E amortita , sleita de puteri . Sentimentele se pare c’au abandonat’o , au disparut fara urma si au lasat un spatiu gol care nu poate fi refacut cu falsuri .
Imi spune sa revin . Cum pot s’o las sa moara ? Atat a mai ramas intr’o camaruta mica , plina de fum si o ceatza risipita ce cauta in disperare iesirea .
Aici se pare ca toti vor sa fuga ; chiar n’a mai ramas nimic ?
.. Doar o umbra amara ce’aduce somnolenta si o ploaie aducand furtuna .

Vanturi vin din urma cu timpuri noi ..

Anunțuri

Un gând despre „Vremuri .. noi

  1. draga mea… cand soarele refuza sa mai rasara, nu te ruga de el. lasa-l sa se ascunda… vei vedea ca se va satura de propria-i singuratate si va straluci din nou si pentru tine.
    cat timp esti in stare sa te vezi, totul e bine. sunt clipe in care simti ca totul e pierdut, stiu.. dar nu uita, „urechea te minte si ochiul te-nsala”…

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s