Thoughts </3

Ganduri nocive

empty

Nu sunt ochi ..
Sunt doar niste albii secatuite de ape .
Nu sunt vorbe ..
Pentru ca in decorul gol rasuna doar tzipete sleite de putere .
Nu sunt ganduri ..
Pentru ca atunci cand moartea te condamna ramane doar cenusa si pe’o foaie cateva randuri .
Nu e viata ..
E umbra unei povesti ce bantuie sfarsitul .
Nu e un inceput ..
E vesnicul sfarsit ce bate p l usi ca vantul .
Nu e soare ..
E doar luna ce se vede la capat de tunel ..
Nu e intuneric ..
E doar pata care acopera tot – si vise si iluzii si dezamagiri , toate in eternul potop .

Ca o incheiere desavarsita pentru mult asteptatul final ..
Vantul sufla , ceatza acopera , peisaj mortal ;
Strigate surde urla si cer ajutor , dar e prea tarziu
Finalul e final , e trist dar realist , toti mor .

*Mood* : Prea multe sperante , multe condoleante si niciun fapt concret .

Anunțuri

4 gânduri despre „Thoughts </3

  1. Poezia asta spune multe despre cel care a scris-o, si nu doar ca e talentat la reproducerea aspectelor intramorale a oamenilor, ci si faptul ce este oarecum o persoana sentimental-razbunatoare! Vad in poezie, ca explici multe chestii prin formularea : Nu e „x” ci e „y”, din punctul meu de vedere x-ul apartinand realului/normalului, si y-ul apartinind categoriei de lucruri vazute prin ochii tai! Se creeaza niste imagini vizuale foarte sumbre, si majoritatea cu orice semn in afara de plus in fata! Aceste lucruri, in opinia mea reflecta faptul ca tu tot incerci sa iesi din „pata care acopera tot”, prin „tzipete sleite de putere” dar ramai cu gandul ca nu are rost fiindca „atunci cand moartea te condamna ramane doar cenusa si pe’o foaie cateva randuri”. Este aproape macabru sa te gandesti la drumuri imposibile de savarsit la varsta de 15-16 ani, si sa sa stii ca nu te consider deloc imatura sau mai ales copila prin cuvintele astea! Doar ca majoritatea, de altfel si eu, la varsta asta incerc sa imi savurez viata din plin, si sa ma multumesc cu ce am, dar sa ravnesc totimpul la mai mult!
    Concluzia textului nu prea am inteles-o si as vrea sa imi spui la ce te-ai referit! In final ai schimbat actiunea de la persoana a II-a singular, la persoana a III-a plural, ceea ce ma nedumereste putin! La cine se refera ultimele randuri? De ce ai folosit cuvinte macabre precum „mortal” si expresia „toti mor”? Si de ce ti se pare ceva realist faptul ca cineva trebuie sa moara? (Nu ma refer aici la moartea in sine, ci la o moarte morala, la ceea ce sper ca te-ai gandit si tu!) Astept reply’ul tau la intrebarile mele(evident tot aia, doar sa ma anunti ca ai raspuns pe messenger)…

  2. bun .. cand am scris poezia murise o parte din mine in interior , e mai mult vorba de o moarte sufleteasca si atunci nu prea puteam sa vad cu alti ochi viata si inceputurile le vedeam tot ca pe sfarsituri ..si ultima parte a poeziei era ca un ansamblu , cam asa vedeam eu lumea atunci – toti sfarseau exact ca mine la un moment dat .. nu stiu daca te’am lamurit cu ceva .. am incercat totusi 🙂 .

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s