Diafilme invechite

Incerc sa ma justific , sa par ce n’am sa pot fi niciodata – incerc sa joc cel mai bun rol intr’o pelicula proasta . Si cel mai ciudat lucru e ca .. imi iese .

In viziunea ta am sa fiu mereu copilul sarcastic si indiferent ce cara’n piept o inima de gheata , dar nu sunt – .. doar par .
N’am sa te conving niciodata ca in fond nu sunt asa – e doar un rol jegos pe care sunt nevoita sa’l joc doar ca sa’mi ascund frustrarile .. slabiciunile – un rol la care din incapatanare prosteasca n’am sa renunt .
Ma doare sa vad ca involuntar , sunt singurul om care de fiecare data cand deschide gura mai umple inca o lopata sapandu’ti mormantul , scurtandu’ti existenta fara de care n’as putea continua .
M’am obisnuit sa ma fac auzita fara sa mai ascult , sa’ti inchid portile fara sa apuci sa spui vreun cuvant . M’am obisnuit sa cladesc un zid ce ne desparte .

Mi’e teama de momentul in care rolul meu prostesc va fi sfarsit , iar noi vom fi prea departe , cuvintele mele prea seci si privirea inabusita de lacrimi vinovate . Ma’ngrozeste finalul in care dorintele mele se vor intoarce impotriva mea iar timpul ma va privi amenintator pregatindu’se de alt voiaj fara intoarcere .

Anunțuri

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s