Arzand amintiri

Te’am uitat intr’o prapastie adanca si rece , iar acum ratacesc pe un drum stramb , calauzita de’o ceata deasa . Am toate simturile oprite si zbor sedata spre nicaieri , invelesc o minte stearsa si’o inima ce pompeaza plumb .
Adesea , tresar .
Iti simt tipetele demonice cum alearga’n vene si’mi ordona sa ma intorc , sa’ti redau spiritul pierdut . Dar sunt prea departe . Am hotarat sa te pierd si sa pastrez regretele pentru maine , caci azi nu esti al meu ; .. iar acest azi se va pastra mereu , limitand vise interzise pe care niciunul din noi nu e autorizat sa le traiasca .
E ultimul adio , ultimul zambet , ultima privire .. Ma asteapta perna de gheata ce va aduna amintiri in flacari .

Anunțuri

5 gânduri despre „Arzand amintiri

  1. Si in plus, de ce am da foc tuturor lucrurilor pe care le-am cladit? Nu incendiem cetatea ca sa recream imperiul. Dar putem sa intelegem trecutul.
    Ei bine, da, nu mai ard nimic, numai bine.
    🙂

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s