Never ending story

Nu mai stiu date exacte .
Am pierdut batalia finala , iar acum falsez pe acorduri surde . Ma cutremura versuri luate de vant , clipe soptite intr’o dimineata amara de toamna .
Era octombrie , iar noi ne pierdeam zambind tamp sub un soare arzator , ne tineam timid de mana .. ne blocam privirile’n pamant .
Aveai ochii negri .
Bilute de plumb ma priveau frenetic , iar eu ma pierdeam in abisul lor . Uitam de timp , uitam de vicii , uitam de ratiune . Te transformasei intr’un drog pe care’l insuseam cu patima’n privire . Erau seri reci , ecouri calde si toate saruturile tale pareau a fi interminabile – ma tineau sedata .

Totul se rezuma la un imperfect perfect , umbrit de un prezent infect .

Acum au mai ramas doar priviri indiferente , ascunse printre clipe demonic ravnite , exilate’n coltul inimii ce bate amagind finalul . Ne mintim frumos , ne indepartam privind debusolati trecutul grabit ce se pierde spre nori .
A ramas doar praf . Pozele s’au zidit in amintiri eterne , povestea noastra a sters’o timpul .
Doar umbrele ma mai bantuie malitios , plecandu’mi capul , inaintand in bezna .
Fluturii din stomac au zburat spre nicaieri , si’as vrea sa ma mint iar zambind scasnind din dinti dar .. ‘ce’i frumos nu moare’ntr’o zi’ .

Mood : Oare ce sens are sa mai scriu , despre relatii pierdute’n pustiu ?

</3

Anunțuri