Scrisoare de departe

Draga viitoare adulta,

Iti scrie cea pe care sper ca ai lasat-o in urma acum 3 ani. Mai stii ? Sunt acea Nicoleta cu zambet tamp si privire pierduta. Copilu’ prost cu ganduri marete intr-a schimba lumea. Creatura cu ras colorat.
Sper ca ai renuntat la visele copilaresti de care te agatai cu incapatanare prosteasca. Vreau sa cred ca ai aruncat complexele ridicole pe fereastra. As vrea sa zambesti, spunandu-mi ca ti-ai gasit increderea si zace in tine, cusuta pe tesuturi.
Ai purtat lupte seculare cu timpul, dusmanul de care fugeai ca o descreierata. Te-a invins, ca-ntotdeauna. Ti-ai fi dorit sa nu ma smulgi niciodata din tine, dar s-a dus si vremea in care m-ai aruncat la gunoi. Ai umbrit drumul spre maturizare, imbratisand responsabilitati de care ti-a fost mereu sila.
Sper ca nu mai esti la fel de javra, nesuferita si enervanta. Altfel, ai face bine sa te racoresti cu doua palme. Tin sa cred ca ai renuntat la supararile stupide, doar nu mai esti copilul prost.
Nu mi te pot imagina.. oare esti la fel de grasa ? Ai mai slabit ? Ai parul lung iar ? Rosu sau blond ?
Sincer, as vrea sa te vad macar o data, de la departare daca altfel nu se poate. Insa, te-as ruga sa nu ma imbratisezi. Ne-am contopi intr-o iluzie murdara a ce-a fost odata.

P.S :
Expeditor – Nicoleta (15 ani, clasa a IX-a)

Destinatar – Nicoleta (18 ani, clasa a XII-a)

Anunțuri

Existentiale

Ma simt generoasa azi, asa ca vreau sa-ti deschid ochii. Ia o radiera si sterge-ti zambetul. Linia e prea abrupta si-n curand desenul va prinde colturi nedorite. Cand te vei hotari sa nu-ti mai rozi unghiile de foame, ci sa te rasfeti cu un platou de prajituri si 4 beri de doua ori pe saptamana, viata o sa-ti dea un sut in cur. Adica tipu’ tau o sa te bombardeze cu eschivari deloc evidente. O sa devi un dovleac cu vagin. Atat.
Te iubesc-urile ce te alinau inainte de culcare o sa se rezume la o maniera stearpa de-a iti inchide telefonul : noapte buna. Nu vei mai fi blonda cu forme – vei fi fata cu sunci.
Dar tu citesti, razi si ma’njuri in gand. Iti spui ca baiatul tau te iubeste si nemachiata si bolnava si cu cearcane si, mai ales, dezbracata. Atata timp cat lumina va fi stinsa, cred ca vei fi in siguranta. Mare problema daca va avea fantezii in zorii zilei.

Resemneaza-te. Deocamdata esti doar o bucata de carne frumos modelata (asta daca esti norocoasa), dragoste mare. Intreaba-ma ce vei fi dupa ce-o sa prinzi slanina.

Pipi, chistoace si garaje

Azi am fost la 39, fosta mea scoala. Cea de care mi-a fost greu sa ma despart in fiecare an, chiar si pentru cele 3 luni insipide de vacanta de vara.
Nimic nu mai e la fel. S-a dus emotia stupida care-mi furnica picioarele de fiecare data cand urcam scarile. Garajele pe care ne miorlaiam la soare acum sunt reci si deloc primitoare. M-a uitat si copacul care facea umbra chistoacelor. Si scarile cu miros de pipi. Si babele care ne amenintau cu politia.

Am vazut multe figuri noi. Mai amare, incarcate de cearcane si zambete strategice.
Sincer, nici platita nu m-as mai intoarce in scoala in care adoram sa-mi pierd dupa-amiezile. Dintr-odata, totul mi-e strain – ca si cum eu n-as fi facut parte din acelasi tablou pe care acum il critic.

Nici la liceu nu mi-am gasit locul. In fiecare zi imi dau seama ca rolul meu nu e pentru piesa asta de teatru. Totusi, ma simt libera. Nu ma trage nimeni de maneca, nimeni nu ma agaseaza. Nici nu ma cunoaste foarte multa lume – which is a good thing.
Nu-mi e foarte clar cand sunt obligata sa fiu eleva model, om serios si capabil, domnisoara de societate si nepoata sociabila si feminina, sau cand sunt eu – cea care trece neobservata, rade si vorbeste mult, e enervanta si se cearta cu bunica-sa.

Suna a jurnal, stiu. Si ce daca..

Declin

O sa muriti lent, implorand clementa Cerurilor. In lumina orbitoare a dreptatii pe care ati mimat-o toata viata, inima-si va scuipa ultimul ticait.
In chinuri psihice, va veti julii genunchii in cautarea iesirii. Dar Moartea nu are imperfectiuni, ea salveaza.
Salveaza lumea de un gunoi, stimate domn profesor.

Sunt retrograd

Ca om ce se vrea a fi detinator de trairi profunde si cugetari rationale, am fost si sunt retrograd. Fara sentimente senine pentru prezent, nici macar de-o scarba flegmatica, ci poate pur vegetative. Ma dau cu capul de asfalt cand realizez ca-mi pierd timpul cu scenarii entuziaste, cand eu sunt cel mai prost regizor de film, chiar de-i vorba de filmul vietii mele.
Stau, rugandu-ma de mantuire sa ma scape de sobolanii ce-mi rontaie asteptarile pentru simplul fapt ca eu inca mai cred in existenta ei.
Si cred degeabacacatul e distribuit in mod egal in fiecare din noi.
Se misca repede si nenoroceste orice zeu incearca sa se apropie de suflete prinse-n noroi.

Mood : Lake of Tears – Like a leaf
L.E : Achive – Fuck you anyway
Ada Milea – Winter

Tufe atinse de nevroza

Cine a zis ca trecutul e uitat si ingropat departe de prezentu-n care ranjesti aparent fericit, a fost un mare dobitoc.
Cert e ca asta micu’ de care tu crezi ca ai scapat, ti-apare in fata ca o stafie hidoasa si-ti aduce aminte de lucrurile neterminate pe care le-ai lasat in urma, pe partea lui de teren de joaca. Iti bantuie somnul, rascolindu-ti gandurile insiruite alfabetic si te inzestreaza cu vise ce-ti mananca optimismul si-ti hraneste disperarea.
Te trazneste fix cand zambetul se lungeste spre urechi si-ti arata ca el, trecutul de care tu ti-ai batut joc, e mai smecher ca tine si te fenteaza.
Si-n final, un batalion de pitici karatisti se injunghie in capul tau, tu decizi sa pui capat confuziei si-ti dai seama ca, acum, nu mai poti repara nimic – teoretic, ai pierdut tot.

* Decat tacerea ce-ti va fi mai rau ?