Pipi, chistoace si garaje

Azi am fost la 39, fosta mea scoala. Cea de care mi-a fost greu sa ma despart in fiecare an, chiar si pentru cele 3 luni insipide de vacanta de vara.
Nimic nu mai e la fel. S-a dus emotia stupida care-mi furnica picioarele de fiecare data cand urcam scarile. Garajele pe care ne miorlaiam la soare acum sunt reci si deloc primitoare. M-a uitat si copacul care facea umbra chistoacelor. Si scarile cu miros de pipi. Si babele care ne amenintau cu politia.

Am vazut multe figuri noi. Mai amare, incarcate de cearcane si zambete strategice.
Sincer, nici platita nu m-as mai intoarce in scoala in care adoram sa-mi pierd dupa-amiezile. Dintr-odata, totul mi-e strain – ca si cum eu n-as fi facut parte din acelasi tablou pe care acum il critic.

Nici la liceu nu mi-am gasit locul. In fiecare zi imi dau seama ca rolul meu nu e pentru piesa asta de teatru. Totusi, ma simt libera. Nu ma trage nimeni de maneca, nimeni nu ma agaseaza. Nici nu ma cunoaste foarte multa lume – which is a good thing.
Nu-mi e foarte clar cand sunt obligata sa fiu eleva model, om serios si capabil, domnisoara de societate si nepoata sociabila si feminina, sau cand sunt eu – cea care trece neobservata, rade si vorbeste mult, e enervanta si se cearta cu bunica-sa.

Suna a jurnal, stiu. Si ce daca..

Anunțuri

5 gânduri despre „Pipi, chistoace si garaje

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s