Ultima noapte a condamnatului la moarte

Ieri era om. Silueta-i era palpabila. Il muscai, iar urma dintilor tai ramaneau ore intregi. Iti plimbai unghiile pe coapsele-i, ii umezeai buzele c-un sarut si-ti imprastiai pletele, siroind pe pieptul lui. Ii ticaia ceasul, iar suvitele-ti vibrau..

Astazi e cenusa, pulbere de amintire cronometrata-n abisul unei alte marionete. Astazi e nimicul deformat caligrafic in registre absurde. Astazi prapastia si-a mai insusit un bolovan, iar alt pat si-a pierdut stapanul. Astazi, un basm si-a semnalat sfarsitul.

Anunțuri

7 gânduri despre „Ultima noapte a condamnatului la moarte

  1. emo sau nu… mereu tre sa zambesti 😛 se zice ca atunci arati cel mai bine :))
    si pana si emo zambesc… numai ca pe ascuns… le e rusine de restu’ emokidzilor sa nu ii arate cu degetu (dupaia nu ar mai fi tru) 😛

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s