Boogie Street

Ţi s-a încleştat mandibula. Cuvintele ţi-au rămas strategic lipite de limbă. Şi elipsa asta nu-i desprinsă din vreun decor conjugal, postum orgasme zguduitoare. Ai obrajii crispaţi, schimonositi într-un rictus de disperare.
Îţi stau gravate pe iris cuvintele ce ţi-au alunecat de pe buze, în stângăcia ta de a le controla. Buze.. sau suportul cascadei plină de vomă literară. Vomă cu pretenţii artistice – asta-i tot ce urneşti.
Pleoapele ţi-ai răstignit, blestemandu-ţi ochii cu ridicolul ăsta ce se vrea bontón. Şi-ţi sticlesc..

Tu zici că-i frig.. sub avalanşa aia de-ignoranţă. E frig în singurătatea-n doi.

Anunțuri

Brocart de toamna in Decembrie

Mă traversaţi cu paşi de plumb. Bocancii voştri antiderapanţi îmi risipesc rămăşiţele pe şosea. Aţi făcut ce-aţi vrut, aţi făcut puzzle din mine. Şi din eternul nemulţumitului feminin. Că buzele tale nu-mi caută obrajii, ci doar sânii. Că uitaţi să strângeţi mâini, ci doar să frământaţi cărnuri. Că „noapte bună” nu-şi mai lipeşte buzele de frunte. Că vă deschideţi umbrelele cu scârbă, şi-i condamnaţi la ridicol pe-ăi ce se-aruncă în baltoci. Că pluralul nostru l-ai uitat înainte să-l reţii.

Plouă chiar dacă-i decembrie. Plouă chiar şi când ninge. Vi se scurge zâmbetul creionat stângace şi petele stridente de pe obraji curg în baltocile pe care le-ocoliţi în graba voastră oripilată de ploaie. Plouă şi cad melci din ploaie..

Voi, cosmopoliţii crizati de, dar plini cu.. noroi.