Si ce masca de tifon, ce manusi chirurgicale te-ar putea proteja de infectia umana emanata de amintire ?*

Noi insine, desi un organ neinsemnat al lumii, suntem intr-un fel intreaga lume.



Ca nu descrii trecutul scriind despre lucruri vechi, ci aerul cetos dintre tine si el.



Era trecutul absolut, fara fisura, carne metafizica, omogena si fara fibre, fara diferentiere interna, in afara unor, la inceput, inobservabile filamente de viitor. Cand si de ce s-a deplasat simetria ? cine si cum a fabricat instrainarile inceputurilor ? Cine-a putut suporta troznetul initial al fisurarii Totului ? Viitorul, care este instrainare, departare si racire, a rupt in mii de ciozvarte globul initial, a cascat rani hidoase in trupul unitatii fiintei, goluri care s-au latit tot mai mult, departand grauntele de substanta.

*Orbitor (esti) – Mircea Cartarescu