vanitas Vanitatum

Atât de rău m-afund în propria-mi dreptate.
Atât am jelit pentru aclamarea ADN-ului nostradamic.. atâtea ironii am strâns, scrâşnind incantaţii inverse printre dinţi.

Atâtea contradicţii în ritm de pupături insidioase, atâtea bătăi eroice pe piept, atâtea eşuate încercări persuasive, atât de false urme de regret!

Atât mi-am urât dreptatea, şi-atât m-am tânguit cerşind-o. Atâtea truisme-am zăvorât – sătulă de cliseica dreptate, rănită de neîndestularea ei. Atâtea răcnete reverberante au vitregit timpane, atâtea urlete intrigante înlănţuite-n carnavaluri inestetice – atâtea cârpe, farduri, rămăşiţe din vieţi anterioare.. atâtea falsuri am îmbrăcat.

Chirurgii n-au vrut să extirpe un suflet slab, uzat.

Anunțuri

Un gând despre „vanitas Vanitatum

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s