Einsamkeit

Eu n-am să mor.
O să piară o sarabandă (deci mă inspiri) futilă de membre învinse de propria greutate, or să piară buze ce-au sărutat plumb, pleoape ce-au închistat umori, frizând benign tumori.. O să dispară o fizionomie stângace, dar eu n-am să mor .
Eu, eternul prezent prelungit de-a lungul orelor în care mă credeam poet. Eu, veşnic agăţat de perfuziile cuvintelor pe care le-am tălmăcit în nopţi năduşitoare, în toropeala anostei disperări de-a fi.

Am scris şi-am respirat, ca o consecinţă. În jungla corporatistă a limacşilor târându-se lasciv pe visurile mele, am trăit prin cuvinte – vocabule articulate, barbare în arhaitatea lor, snoabe prin nonşalanţă ori plăpânde, surghiunite de vagi neologisme polisemantice – glucoză pentru anemie sufletească.

Eu n-am scris operă, n-am scris literatură.. dar am ridicat pilonii unei vieţi. M-am iubit sacadat, laicizand canoane, m-am iubit cu alfabetul. Aşa că n-am să mor.. lexemul nu moare – şi-atât m-am povestit în poveşti zise nemuritoare!
Am fost autor. Am ramas, veşnic, literatură..

Anunțuri

Un gând despre „Einsamkeit

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s