Nopti orientale

Şi-ţi spun că poţi să nu mă suni. Şi te umplu de „cum vrei”-uri, bulbucand verde indiferenţa.
Îţi dau libertate – fă-o drapel, că-i fluturatica.
Poţi să nu-mi spui că sunt frumoasă. Poţi să nu-mi spui că-ţi bâţâie frenetic inima. Poţi să nu-mi spui cum e-n al nouălea cer. Poţi să nu mă cauţi… dar ar fi bine s-o faci.

Nu ne place literatura-n liceu, că Mara n-avea decolteu, domnişoara Christina era cenuşiu-vineţie şi Ion n-o avea de 25, dar al naibii de ciumeagă e beletristica de cartier, prin baruri undergroundiste, restaurante sau cârciumi, cearceafuri ori membrane telefonice.
Ştiu că am să dispar cu tot cu semnal şi dâre parfumate. Ştiu c-or să-ţi dispară dioptriile sub fuste clandestine, că ce-i frumos.. e mai frumos când încă nu-ţi aparţine.

Îţi zic, străină-ţi sunt, necunoscut îmi eşti şi dragostea-i literatură. Dar eu cred în eroi şi zmei. Cred şi-n Cosinzeana, chiar dacă-i o curvă.