It’s not OK, but i got lost on the way

Mi-a mai rămas doar scrisul. Scrisul și combustibilul pentru el : cuvintele care nu-mi aparțin, imaginile prin care am trăit, dar care m-au învins, poveștile la care râd și azi, amar și vinovat. Nu caut nimic, nu am speranțe și nici planuri de viitor, hărți nu știu să citesc, iar busolele sunt de trei ori mai deștepte ca mine. Nu caut să creez confuzii sau „bătăi de joc”. Mă povestesc prin cuvintele altora, căci de-acolo vin, de multe ori, mai întregită. Dincolo de citatele pseudointelectuale, știu cine și de ce sunt.
Știi, eu sunt dincolo de ce spun și fac, sunt dincolo de dinți și lacrimi, sunt dincolo de intenții sau impresii. Eu sunt chiar dincolo de ochii mei și deciziile mele proaste. Sunt în tăcerea din cafeaua care s-a răcit așteptând, sunt în blogul asta sufocat de regrete, în două ore anorexice de somn și-ntr-o sâmbătă seara indoor.
Nu sunt o supergirl, sunt un om banal, ignorant, sunt un om, iar asta e defectul meu suprem. Urlu, zgârii, tac, arunc cu puli, fug fără direcție. Niciodată fără motiv, întotdeauna fără contemplare. Dar am ales. Să mă pierd de mine, de noi, de ei.Sistemul m-a învins. Am ales să fug, iar asta e refugiul meu.

„You can see in her eyes that no one is her chain”..
I’m tight to so many chains
I’m not a supergirl, cause supergirls don’t cry

Anunțuri

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s