Nicoleta se povesteste

Dacă tot mi-am reluat activitatea în mod exagerat de intens i might say but i really can’t help it, spun că e de bun simț să actualizez într-un mod practic, necaracteristic mie, viața pe za online sheet. Mi-am schimbat rezidența acum vreo 3 luni. Locuiesc în Danemarca, mai aproape de Moș Crăciun, mai departe de tot ce înseamnă Nicoleta. Îmi place că e frig și plouă consistent, o toamnă continuă. Așa suflet, așa peisaj.

Aici, dacă oamenii îți întâlnesc privirea pe stradă, îți zâmbesc. Călduț, fără tente violatoare. Orașul e un fel de expoziție cu brazi și decorații încă de la începutul lunii. Se-ntuneca de la 4. Parcă se ia curentul de fiecare dată și plouă cu lanterne din sertare dumnezeiești. Miroase a scorțișoară peste tot, cam ăsta e ingredientul lor secret. Nu-mi pot imagina cum e posibil să nu-i placă cuiva scorțișoara. Deși știu pe cineva.  Autobuzele au program fix, afișat în fiecare stație. Unele au mini televizor și te anunță când întârzie, deși.. dacă ești deja acolo, nu prea te mai interesează. Orașul e frumos, nicolescian.

Facultate. Uite un subiect delicat. Studiez graphic design și într-o zi voi fi un mare freelance graphic designer într-un ocean de graphic designeri, cu iz artistic reminiscent, golită de orice fel de spiritualitate și stimă de sine. Încă nu m-am obișnuit cu atmosfera relaxata pe care o proslăvesc danezii. Intri pe ușă când vrei, pleci când vrei, stai pe facebook, asculți muzică la căști sau, suprinzator, îl asculți pe hipsterul din fața clasei care, și mai surprinzător, e profesor. Și vorbește cu shit, fuck, asswholes și damn. Credeam că-s filme. M-am înșelat. Ăștia aplică ori din start la licență (Bachelor), ori urmează un AP Degree (cei mai mulți danezi se opresc aici), completând apoi cu specializarea de Top up. Împreună, sunt la fel de kick ass licență ca și Bachelor. UCN nu are Top up-ul pentru profilul meu. Bine, are, dar pe o arie mult mai tehnologică. Adică viața mea s-a terminat. De la filologie la.. vocațional, sau așa ceva. Ca să nu fiu rude. Mi-am imaginat de multe ori eșecul pe care îl voi purta pe diplome, până când am găsit, cumva, o ieșire. FASHION DESIGN! Dacă mă cunoașteți personal și știți cum mă îmbrac, sunteți deja convinși că nu am ce cauta acolo. Dar este un Top up, este o licență, studiu superior, ergo nu o să fiu chiar plebea societății. O să fiu un procent mai sus. Plebea drăguță a societății.

Nu figurez niciunde. Prieteni n-am, că sunt mult prea autosuficientă ca să accept conceptul ăsta. Mănânc mult și merg la sală, nu dorm. Deloc, zic. Îmi place să cred că sunt pe drumul sigur al autodistrugerii. Și al oricărei urme de umanitate. Sau respect de sine. Am zis pe blogul ăsta, cândva, demult, că mă transform în ceea ce urăsc mai tare. De ce oare cred că am nevoie de o specializare când am deja am un doctorat în autodistrugere?

Mi-am imaginat cândva lunile astea. Spuneam că o să fie nasol. Realitatea mi-a bătut imaginația. Și am imaginație, frate. Măcar atât mai am. Ostentativitatea textelor e un semn că mai respir, că mai sunt, că mai pot. Mai pot să mă distrug puțin. Încă.

Anunțuri

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s