Cum mi-am călcat pe suflet c-un tractor

Project management – în era consumerismului încurajat de trocul afectat sentimental, asta e iubirea.
Proiecţiile unei copilării abuzive emoţional, în prezenţa unui Supraeu tiran. Planuri cu target. Determinism. Stabilitate: economică, afectivă, socială, falsă-n suveranitatea ei. Stabilitatea e un handicap. Plănuieşti happy endinguri, dar primeşti disfuncţionalitaţi. Atriile si ventriculele se-nchid, refuză show-ul ăsta cerebral, atât de demn de milă. Iubirea devine psihopatie; pe scara timpului, îşi pierde etimologia.

Zeii au plecat de mult, ce blasfemie..

De la confort la procrastinare, de la pasional la caldut, de la amor la finalitate, totul ajungând sa rimeze, pe un portativ abia lizibil intr-un aer de epitaf, cu obligaţie. Devii expert contabil, cu diplomă în gestiune economică, acreditată de Colegiul Chitantelor Supreme, secţia Utilităţi. Individualitatea se pierde, lent si anevoios, căzând în bratele uniformizarii ce maschează rictusuri si nemulţumiri. In gol, spre siluete indistincte si feţe ascunse de fum, pluteşti pe cuvinte nespuse, corpuri nestrânse si raspunsuri înhibate, întrerupte de îndatoriri si convenţii nescrise. Zambeşti confuz, amuzat de propria-ţi amărăciune, cand o voce, străină parcă, răsună in ecou: Zici de mine că-mi arunc şosetele pe jos, uită-te si tu ce mizerie ai lăsat în bucatarie..
Dar strigătul din realitate nu te întoarce in actual. Cândva, conversaţiile noastre nu cunoşteau termenul financiar, se pierdeau in relativitatea temporală al oricarui fus orar si mă lăsau cu obrajii incleştati.. de atâta zâmbet. Făcusem loc de-amor din orice şifonier usor de asamblat, iar contradicţiile ni le urlam in rasete. Complezenţa o invaţasem din DEX, căci n-o folosisem niciodata. Ce-mi mai plăcea sa-ţi corectez greşelile de gramatică..
Azi, filmul nostru s-a pierdut. In criminală banalitate si confort familial.  Azi mă angajez să râgai si sa mă scarpin la coaie, să primesc, dar să nu dau, decat palme şi paralizii emoţionale. Iartă-mă că nu stiu sa iubesc natural, cum îţi dictează ţie fiziologia, în anxietatea nevoilor ei. Iartă-mi superficialitatea şi teama de manifestare, ai spune tu. Eu nu-mi pot ierta condeiul hollywoodian si rolul insipid. Iar filmele de două ore mă plictisesc.

„Every story has two side, in the she said/he said part.” (Hinder)

Anunțuri

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s