Sa traim adolescent. Infinit

Standardele nu cad de pe piedestal de dragul oricarui capriciu migrator, ca fiecare jumatate sa se mai taie in jumatate, poate isi gaseste macar un sfert – de conversatie, de alinare, de pauze lungi in clipe goale.

Sex and the city, Desperates housewives, Gossip girl.. tabloide banale, dar atat de convingatoare in gandurile tale social-suicidale.

La nouasprezece ani, singuratatea e confuza. E angoasa. Iar cand scoala se termina, facultatea e o mare gaura neagra, cercul tau de prieteni nu cunoaste notiunea de raza, pisica a fugit de-acasa acum trei Craciunuri, iar cei doi hamsteri au murit consecutiv, ramai prins in cel mai banal corp geometric, un oarecare molipsitor cu liniste de carcera.

Dar nu vreau sa las garda jos, stii? Nu vreau ca fericirea sa se prinda-n mreje sinuoase, cazute gradual, an de an, rapuse de neputinta, abdicand tragic.
Ce fel de animal social sunt eu, cand motorul moralitatii mele-i dezmembrat, adoptat pe piese de umila semiotica, in urma unei neproductivitati asurzitoare pe care nu puteam s-o tip. Am vrut sa tip, dar ma durea in piept; asa cum asfaltul plange sub motostivuitor, asa-mi plangea inutilitatea in acte, unele mai tacute ca altele..

Anunțuri

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s