It’s then you know it’s over

Cand tacerea se instaleaza cu viteza luminii, lasand cuvintele pe ruta sunetului molatic, intr-un discomfort strident. Cand toate vocile s-au stins si-ti plange schizofrenia. Cand nimicul s-a multiplicat in fapte, in frivol si in gregar, iar toate drumurile te duc catre-o absenta.

Cand fluturii combat insecticidul, dar mor constransi de libertate.

Protège-moi de mes désirs

Te-am protejat, disecandu-te treptat; te-am luat bucată cu bucată, în mici secvențe de gropi și gene, te-am sorbit controlat, deși te-am vrut întreg, un puzzle complet. Prea temătoare să întreb, să vreau sau să-ți neg o reciprocitate. Incurcandu-mă-n pretexte și argumente circulare nevalide, am căzut în inima bifurcației – fantasme chinuitoare, dubluri în serii carusel.. m-am volatilizat în plin declin – un chin, mă-nclin.
Intrările le-am blocat, de azi nu mai intră nimeni. Îmi simt pereții obosiți de ștampile urbane și contururi discontinue. Deschide-mi geamul, fugi cu libertatea-mi.. să ne fumăm pierzania, să uităm de filtru și de firescul cancer de conștiință. Anarhie și abandon, de dragul dialecticii.
Roșu merge cu verde, galben cu violet, c-așa au fost născute principiile în pictură. Tu mergi cu mine, căci-ți sunt complementară, deși n-a scris nimeni niciun rând laureat și poate nici nu se va scrie. Decât o pledoarie de inepții sofiste, mai bine nimicul absurd și-abscons, tăios în tăcere și-n gând. Complementaritatea e în noi, până-n măduvă, din salivă și.. din plin. Complementari certificați de antinomii și lupte de orgolii.

Respiră prăfuit și scuipă nori de igrasie, se revoltă ostil sufletul meu murdar și-mproscat cu resturi de mânie.
Joi e zi de zumba și, de regulă, spăl covoarele. Joi mergem la piață și spăl adunătura de haine neîncadrate în tiparele cromatice ale mașinii. Joi e zi de filme super pe HBO.. spun ei. Eu joi mă agăț în timp și te contemplu din cuier, de sus, de deasupra Raiului și a corpurilor cerești, de deasupra primului atom, ferindu-mă leneș de joaca-ntre meteoriți. Griurile se colorează. Neputință-n delir, s-a dus dracu raționalismul..

Ne nastem inconjurati de oameni fals entuziasmati de ganguritul nostru confuz si murim in preajma altor turme prea afectate de simpla pierdere a unui trup obosit. Ne vegheaza, cu obligatia tacita a suvoaielor parvenite, laolalta cu multele tigari fumate din inertie, de parca fiecare suspin ar aduce cu sine cate-o convulsie.
Asfixiati sub pamantul propriilor axiome absolute, epuizate in fata fluxului perceptiv, murim sub damburi de singuratati progresive, proferate de-a lungul anilor de grea complezenta si aprobare oarba. Fraiele ti-au scapat; se scalda naravas in noroaie, improscandu-te.
Murim intr-o lume eterogena cu pretentii de omogenitate. Murim singuri, dar totusi singuri, fara povara unei companii siluite, fara mangaieri straine si mila deghizata-n inutila incurajare.