Wamintirile (continuare)

Erai în stânga mea și priveai mereu în față. Nu te uitai în ochii nimănui atunci când vorbeai, decât pentru banalități sau împietriri gorgonice; contrastul tău absurd, pe care toți încercau să-l ghicească de la suprafață. Unii spuneau că ai privirea diabolică, altele se pierdeau în adâncul ochilor tăi până la naufragiu. Eu m-am plimbat de mână cu sufletul tău fără să știu, în povești pe care nu le trăisem încă, dar le visasem freudian.
A fost prima călătorie, în cel mai propriu și tehnic sens al cuvântului, departe de a fi vreun bildungsroman. Călătoria vieții mele nu e doar metaforă. Iar bou-vagonul nostru ne cuprinde pe noi din inima denotativului. Poate doar metafora țigării suflă stilistic, iar tornada-i o sinestezie tulburătoare; restul sunt realități eviscerate, fără perdea, antecameră sau studiu introductiv.
Pentru prima oară, mi-ai privit în suflet. Mi te-ai fixat în spatele retinei pulsând lumină, orbindu-l chiar pe Orbitor, devenind mai apoi adevărata Nostalgie. Când nu ți-am mai recunoscut reflexia din ochii altor mii, când nu am împietrit și nu m-ai mai intimidat, când n-am mai clipit, dar am zâmbit din gene.
Acel moment în care îți place mai mult drumul decât șederea, când nu mai știi să mergi deși ai învățat pași noi, iar tăcerea se sufocă sub cuvintele din priviri. Îmi povesteai fără ezitare, te ascultam cu ochii bulbucați; și-am câștigat pentru prima oară lupta cu Timpul.

Aniversările vieții biologice sunt trepte anoste comparativ cu aniversările adevăratei călătorii, numită cliseic viață. Mark Twain spunea că cea mai importantă zi din viața unei persoane nu este cea în care se naște, ci ziua în care află de ce s-a născut. Eu m-am aflat pe mine, într-o mirare sceptică dizolvată în adevăr. Acel adevăr teribil pe care-l respingi cu pumni de fier si te învinge cu mâinile goale. Adevărul cu care nu poți decât să te unești într-o poveste fără concluzii, șiruri narative sau adjuvanți, dar cu planuri temporale cutremurătoare care te fac neom. Pentru că umanitatea are pielea prea strâmtă pentru noi, căci noi înșine, deși un organ neînsemnat al lumii, suntem, într-un fel, întreaga lume.

Anunțuri

2 gânduri despre „Wamintirile (continuare)

    • Pe oricat de multe trepte inferioare m-as situa eu fata de un anumit om, diferenta dintre mine si el ramane faptul ca ce am trait, ramane trait si acaparat de viata mea emotionala la aceeasi intensitate din epoca sa. Prezentul nu degradeaza un sentiment glorificat in trecut, oricat de multe lopeti grele de pamant s-au aruncat peste el. As putea sa sterg mai mult de jumatate din blogul asta pe motivul scrierilor provenite din entuziasm temporar, dar nu o fac, pentru ca nu sunt doar carne si vanatai, iar cuvintele mele nu au fost nicicand facultative, fie aruncate pe hartie, fie in fata unui ascultator surd.

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s