6 ani de blog schiopătat

Zilele ca asta îmi aduc aminte de ce am ales să dau la Filosofie, de ce m-am înverșunat sălbatic împotriva Danemarcei, de ce e bine să-ți urmezi sufletul și instinctul feminin. Filosofia nu mai e pentru mine focul dramatic în jurul căruia m-aș fi pus de-a curmezișul pentru a-l apăra de orice fel de critici pragmatic-dure sau penițe și minți care nu știu cum s-o abordeze și ce să facă cu ea. Pentru că nu sunt un prototip, nu aparțin, nu figurez, nu mă pot dedica în întregime unei Idei, căci mă sfâșie un million de entități fantomatice contradictorii și îi sunt fidelă fiecăreia până la autoanulare.

Filosofia e Domestosul prejudecăților, însă cei mai mulți cad în plasa adorației ei, se declară partizanii unei poziții și mor sufocați de opiniile proprii, înveșmântate scolastic, orbiți de artificiile academice și neologismele supraevaluate. Unii rămân nihiliști obscuri până la 40 de ani, înfășurându-și steagul german de gât, destrămându-se nehotărâți între idealismul hegelian, încifrările heideggeriene și nihilismul adorat de liceeni al lui Nietzsche. Opiniile clare si distincte, cum ar spune iubitul Descartes, personale sunt lăsate inconștient în fața facultății. Te uiți în sticla modernă si te vezi adjudecat student la filosofie, deci intelectual, deci îndreptățit Ubermenschen. Cam așa sunt colegii mei. Sau opusul cu atât mai deplorabil.
Dincolo de circul cu elitisti dopați, sunt zile în care lumina soarelui e cea mai boemă lampă de la capătul patului de o persoană; căldura nu te face să-ți ieși din piele, iar foile răvășite sunt pline de adnotări, sublinieri și semne de exclamatie. Te îngrozești la gândul mormanului de cărți printate din stânga, nu pentru că-s multe, greoaie și prietene la cataramă cu dicționarul de termeni grecești, ci pentru că-ți va amorți mâna pe pix după nici două capitole încheiate. În zile că asta îmi amintesc de ce Filosofie, cu majusculă, de ce nu cuvinte mari și impresionante de dragul canoanelor academice, de ce idei revoluționare departe de orice aplicabilitate, dar aproape de idealismul sufletului naiv, de ce ai lăsat luciditatea la porțile filosofiei limbajului și te-ai aventurat în jungla opiniilor contradictorii care îți umplu sufletul și, totuși, te lasă liber.
Zilele că asta sunt puține, iar asta mă bucură din suflet. Altfel, aș fi ajuns și eu sclava adorației, iar eu fanatică n-am fost nici măcar în adolescență, deși m-am procopsit c-un bluzon Ramones la 20 de ani 😛

 

Pentru cel mai dedicat/devotat suflu rătăcit în blogosfera personală,

 

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre „6 ani de blog schiopătat

  1. Filosofie deci. Am abandonat-o dupa un an, prin perioada in care aveam senzatia ca imi va clarifica in scurt timp niste chestiuni rumegate de altii o viata. Evident, ma jucam cu ceva ce nu puteam intelege. Intrebarile mi-erau copilaresti, profunzime dandu-le doar privirile mirate ale celor cu care ma inconjurasem, oameni simpli, ca si mine de altfel, dar interesati de lucruri mai pamantesti, aceiasi oameni care mi-au devenit prieteni apropiati in anii ce-au urmat. M-am adunat cu cine am semanat, n-am fost un filosof niciun moment, doar am pretins a fi unul cand ma uitam la stele cu privirea goala. Tu, pe de alta parte, ai ales inspirat, ai stofa de-asa ceva, ti se potriveste ca o manusa + alte expresii cu referinte ridicole la vestimentatie. Mi te-as mai fi imaginat la litere. Totusi nu mi-e clar de ce ai ales s-o faci printre nordicii aia ursuzi, in locul alor nostri neaosi confrati. Cand filozofau elenii tai (care, apropos, ne-au rupt capul in barajul pentru mondiale acum vreo ora), vikingii aia… siii nu gasesc nimic suficient de jignitor la adresa lor pe simplul fapt ca nu-s sigur daca existau in perioada aia. Well, cred ca tocmai asta le-ar rani un pic orgoliul:D
    Tu cu ale tale totusi. Ma bucur ca ai scris, in special intr-o nota atat de optimista. Mai strecoara cate un text printre sesiunile de xtreme-facebooking, sau orice-ati mai face voi, baietii si fetele din noua generatie tanara, ca nu se supara nimeni. Cititori ai destui, zic eu, desi-n trafic sta baza doar daca detii paduri rar umblate prin America latina. Oke, ajunge. Promit ca am s-o las moale cu palavrageala pe viitor.

    Ah, si saru’mana pentru autograf. M-a pufnit rasul cand l-am vazut:)

    • In Danemarca am plecat sa fac Graphic Design (am povestit despre asta in perioada respectiva, stiu ca am si „corespondat” pe subiect), ceea ce a fost, evident, o decizie proasta, favorizata de tot felul de coordonate gresit rumegate. M-am intors la Filosofia mea draga, cea mai putin rea dintre toate relele, ceea ce ma vedeam studiind cel mai abitir dintre toate artele. Nu cred ca as fi mers la Litere, ci mai degraba le-as fi pastrat in intimitatea egocentrismului meu si-al referintelor personale, caci chiar si doar o alta limba straina exotica ar fi scos si untul delasarii din mine. Ce ai urmat dupa anul in care te-ai convins ca Filosofia nu era ce cautai? Si.. mai important, de unde esti? Vorbesti de pe o pozitie superioara stiind atatea lucruri despre mine prin intermediul vaicarelilor mele, asa ca am decis sa ma impun cu cele mai nevinovate intrebari 🙂
      Nu mi-e mie de cititori, ma bucur sa vad chiar si doar unul revenind, cu atat mai mult cu cat imi amintesc cu drag mail-ul ala pe care l-am primit candva de Sf. Nicolae 🙂
      Sa citim numai de bine!

  2. Auch! Scuze. Memoria mea este doar cu putin superioara celei a unei moluste. Imi uit in permanenta numarul de telefon (da, ma am in agenda) si mi se intampla exagerat de des sa fac cunostinta cu oameni pe care ii cunosteam. Deh, excesele vremurilor salbatice se platesc intr-un final.
    Pentru a echilibra un pic balanta: numele este Adi, N-ul fiind cea mai neutra initiala ce mi-a trecut prin cap in momentul ala (lista continea prea multe vitaminte, tipuri de hepatita si personaje din romanele lui Fleming), de fel sunt prahovean, magarii aroganti ai Munteniei, si adoptat de capitala de suficient de multi ani incat sa-mi doresc s-o ard din temelii. Anul ala de Filosofie a fost intercalat intre anii petrecuti sub acoperisul subred al UTCB-ului. In ultimul an, cu cateva examene si licenta ramase, am renuntat insa si la aceasta din urma, dupa cum am renuntat la multe alte lucruri de-a lungul vietii. Am ramas, totusi, mai inginer decat filosof, profesand in domeniul asta blestemat pana in prezent. Daca mai ai curiozitati, raman o carte deschisa, desi una dintre cele pe care anticarii le vand la pachet pe tarabele de la Universitate.

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s