Golani post-mortem

M-a obosit campania electorală. Trei ani de zile în postura de votant legitim nu mi-a oferit prea multe oportunități. Ce-i drept, niciodată nu m-a prea interesat viața politică și mi-am păstrat cu încăpățânare rebeliunea față de tot sectorul social la care am refuzat întotdeauna să mă raportez. Însă..

Victor Viorel Ponta este cel are a reușit să strecoare în mine o luminiță de activism feroce printr-o umbră pesedistă care m-a urmărit până și-n somn, visând dezbateri și proteste.
Morții votează, cerneala s-a lungit cu apă, mi-e frică să-mpăturesc buletinul de vot ca să nu se imprime și să-mi anuleze ăștia votul, stafiditul de Meleșcanu e mândru de ce a făcut cu diaspora, mândru că e român și că unește românii la cozi interminabile, în cârdășie cu VVP. Zice senin că oamenii ar putea să meargă și la alte secții de votare, nicio inconveniență în faptul că-s 385 de km de străbătut până acolo.
Rămân perplexă și crește-n mine furia observând cum minciunile nici măcar nu mai sunt frumos ambalate. Nu mai au timp de poleială și demagogie. Totul e pe față: ”toți scolarii din clasa I au acces la internet”, ”Iohannis va tăia pensiile”, ”Iohannis îl va aduce pe Băsescu premier”, lașitatea de a veni la dezbateri într-un cadru imparțial, folosirea ordonanțelor de urgență în scop personal, traseismul politic, refuzul amnistierii politice.. și totuși, multă lume se cramponează în minciunile stupide vehiculate de Antena 3 și Realitatea Tv, niște emisiuni mizerabile care se hrănesc doar din ura față de Băsescu.

Mă doare și mă seacă de orice optimism și vitalitate să văd (și văd și ascult și trăiesc printre) tineri de 20 – 30 de ani care răspund fiecărui argument împotriva lui Ponta cu ”Dar Iohannis ce-a făcut? Trafic de copii! Nici măcar nu e român și zice că a făcut 6 case din meditații la fizică, pfua!” Pentru că mai sunt încă tineri, la 25 de ani de la Revoluție, care preferă ajutorul social, fie el și emoțional, care nu știu sau nu vor să știe cum doctorul plagiator se contrazice în declarații, nu poate mai mult decât să atace persoana, iar nu argumentul, vrea să ne lipească de Rusia ca să murim Putin câte Putin, dă-le-n colo de resurse energetice cu care le-am putea da vânt tuturor, nu înțeleg că traseismul politic e o măsură extraordinar de gravă, aberantă și încalcă valorile și ideologia în virtutea căreia ai aderat la un partid. Sunt oameni care nu recunosc bunul simț poate pentru simplul fapt că nici ei nu-l au. Trăiesc într-o inerție, de la un salariu la altul, într-o casnicie mai mult sau mai puțin fericită, cu ortodoxia făcută steag în fața porții, dar cu ură-n suflet, și gânduri sinucigașe, pe ascuns. Așa cred eu că sunt alegătorii lui Ponta – oameni care nu mai luptă pentru libertate pentru că nu au avut-o, nici măcar spiritual, niciodată, oameni care preferă ready made-ul și liniștea rutinei.

Astăzi, votul meu a fost unul negativ. Aș vrea ca următorii 5 ani să-l transforme decisiv într-unul pozitiv. Fie ca istoria să nu se repete, deși.. dacă trebuie să murim din nou pentru libertate, murim.

Anunțuri

2 gânduri despre „Golani post-mortem

  1. Roagă-te sa ai ocazia de a muri cat mai curând. Peste 5 ani nu vei mai fi aceeași persoana, cu aceeași dispoziție de a trai o revoluție sau de a muri pentru un ideal. Sau o idee? Acum 10 ani am avut și noi ocazia de a schimba lucrurile. Și am făcut-o, cel puțin asta credeam atunci. „Schimbarea necesara, dar nu suficienta”. Sintagma provenita dintr-o chestie matematica, nu mi-o pot aminti acum. Mi-am spus cuvintele alea de mult prea multe ori și am crezut în ele o buna perioada, dar următorii ani mi-au dovedit ca gresisem. A fost o schimbare, însă nu cea necesara. Dar trebuia sa încercăm, nu? În calitatea noastră de copii îndrăzneți și încântați de ideea unei revoluții. Mai mult un moft decât un imperativ. Poate ca n-am fost suficient de agresivi. Poate ca trebuia ne lasam sângele pe bulevardele și prin piețele Bucureștiului, cum o făcuseră cei din Generația reușită, cea de care ni se reamintea înainte de fiecare craciun. Am fi făcut-o, de asta sunt sigur, doar ca nu s-a ivit ocazia. Asa ca ne-am trezit o generație de lași, mici Belbo împovărați cu regretul de a ne fi ratat Momentul. Acum, îmbătrâniți, va privim cu o amărăciune travestita în dezaprobare, fără a îndrăzni sa ne alăturam vouă, și va dam niște sfaturi de care n-aveți nevoie. Iartă-mi cinismul și limbajul de lemn, Nicolette. O companie nepotrivita și câteva pahare cu vin poarta o parte din vina.

    • Permite-mi să-ndrăznesc să generalizez, spunând că suntem generațiile răului cel mai mic, care nu au făcut de fapt niciodată parte dintr-o schimbare adevărată (ca cea din 89). Faptul că de 10 ani de zile țara asta a fost condusă de un liberal nu înseamnă nimic. Faptul că acum s-a ales un liberal nu înseamnă nimic. Conducătorul țării, al unei republici semi-prezidențiale, este dar nu prea vinovatul tuturor lucrurilor care nu merg bine. Multe ne lipsesc și multe se transformă, cred eu, încetul cu încetul. Idealistă și cu speranțe m-am regăsit întotdeauna, după fiecare încercare de cinism asumat. Ceea ce a fost cu adevărat spectaculos și memorabil în această campanie electorală foarte slabă și după ea, s-a rezumat de fapt la recâștigarea umanității și simțului civic, refuzul bârlogului cald și solipsist în care mai toți ne complacem și tăcem.
      Peste 5 ani sper să mai am dorința și dispoziția pentru a muri pentru revoluția vieții mele, orice ar însemna asta. Sper ca asta să-mi rămână oricât.

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s