Te-ai risipit

Am tras de statutul de elev model până l-am făcut drapel deasupra lumii și a fugit, ca o amazoană, fluturându-și frica, învingându-și teama. M-am trezit devreme, mi-am înfipt scobitorile sub pleoape și am admirat de multe ori podeaua, printre mormăieli laconice suficiente pentru o prezență, un plus, o revendicare a eminenței. Ajunsesem să fac un obicei din abordarea mecanicistă, funcțională pentru Kant, dezastruoasă pentru mine. Am fost un soldățel care împușcă la comandă, se tăvălește dintr-un ordin și revine la rolul de părinte iubitor câteva zile pe an, jonglând printre emoții și lobotomii.
Dar de ce să urmezi regulile? De ce instinctul ăsta colectivist de 10 pe linie, diplome-n vitrine și cunoștințe trecătoare? De ce mediocritate, de ce nu participare? Când motivația studiului riguros devine bursa de 400 de lei, un loc decent în cămine cel puțin dezgustătoare și discounturi la farmacie, mediul universitar își pierde miza.

Nu vreau să fiu din inerție. Nu vreau să intru în vârtejul instituționalizării. Filosofia n-ar trebui să te-nvețe conformism și normativitate facilă. N-ar trebui să-ți șoptească metafore de înghițit ca pe Prozac, n-ar trebui să prescrie rețete pentru fericire, succes sau siguranța unui loc în cămin. Și nu face asta, dar voi n-ați înțeles nimic. Noi n-am înțeles nimic. Pentru că societatea.. societatea ne-a îndobitocit.
Astăzi sunt omul care își lasă o restanță pentru că febra l-a doborât. Astăzi pregătirile le fac în weekend, atunci când am norocul să nu fiu de muncă. Astăzi sunt superficială și ratez metafizicul memorând fraze, sărind peste pași, scurtând călătorii fără destinație, robotizându-mă într-un ritm alert. E cale de întoarcere sau drumul e blocat de sedimente cu facturi, cutii și decisive puncte-puncte? Astăzi nu mai pot vorbi despre orice preț de cinsprezece minute, astăzi sunt în a doua Danemarcă și-mi suflă fjordurile-n ceafă a dezgust și a ”ți-am spus eu”. Uite-ți filosofia, uite-ți conformismul, uite cum nu te poți diseca pentru viață, cum nici azi n-ai învățat să mori!

Închisă între Grozăvești – Preciziei, înot sub foi de notițe la comun și nu prea le mai înțeleg inside joke-urile. Între Grozăvești și Preciziei e întuneric și frig și boală și Collingwood s-a pătat de sirop de pin de brad.