revelație cu cearcăne fericite

Niciodată n-am fost ferm convinsă că voi urma o carieră academică în Filosofie, dar m-am imaginat; uneori în fața Amfiteatrului plin la început de an, bătut de vânt la sfârșit de semestru, alteori în ținută office fumând cot la cot cu studenții care știu că-și permit conversații de cafea – singura facultate în care pot – o tradiție de care trag cu dinții, în secret, chiar și profesorii care-ți vorbesc cu dumneavoastră.
Azi am ajuns în punctul în care pot să jur de 3 ori, să mă dau peste cap de 7 și să mai trec prin câteva ritualuri magice cât să te asigur că nu, nu voi urma o carieră academică, nu voi scrie editorialul de Filosofie într-o revistă cu pretenții, dar voi păstra cu drag un colț cu glume despre Heidegger, Hegel și fascinația pe care doar filosofii o trezesc în muritori.
Contrar opiniilor unor ignoranți, acest lucru nu este o consecință imediată a faptului că filosofia e o aiureală, că femeile nu pot înțelege/face filosofie sau că sunt prea lașă să iau trenul ăsta și să merg cu nașul, așa că mă așez călduț corporatist și duc o viață anostă, non-spirituală, cu referința făcută praf și pulbere, cum ar spune Frege dacă ar fi Zully Mustafa.

Luați-vă un an liber după liceu. Știu că e clișeu, știu că s-a mai spus, știu că sistemul e prost și părinții o iau razna crezând că n-o să te mai înscrii după un an accelerat pe liber, dar e important. Luați-vă un an și după facultate dacă încă nu sunteți convinși. E fain să faci un Master și să-ți mai treci, drept urmare, 3 rânduri în CV, dar mai fain e să știi ce Master vrei să faci, care e viața pe care o alegi după ce-ți termini socotelile cu secretariatul facultății.
Poate încă nu știu pe ce poziție cu nume deosebit de sofisticat și pompos vreau să lucrez, dar simt un entuziasm care nu mai e legat de filosofie, ci de viață, de puls, de vertij și de oameni cu cearcăne fericite. Am crezut întotdeauna în clișeul locului de muncă la care stai peste program de plăcere, pentru care renunți la răsfăț personal temporar pentru un lifetime de satisfacții neimpozabile. Nu știu ce sau unde e locul ăsta, dar sunt determinată să-l vânez și să-i arăt că pot, cum ar zice Adda care înnebunea șoferi de taxi în minunatul Cluj.

Deși m-am mândrit adeseori cu titulatura teribilistă de antisocială, iubesc oamenii, cuvintele, jocurile de limbaj ale lui Ludwig, subtilitățile și sinuozitățile dialogului, bilețelele cu duble declarații și final deschis. Deși Filosofia are darul de a te lovi din uppercut de fiecare dată când simți măreția Nimicului la Heidegger și micimea ta în fața Spiritului pe scena istoriei, depresia spontană nu e singurul lucru pe care ți-l oferă studiul continentalilor. Aș îndrăzni să spun, cu riscul de a-mi atrage chiar și mai multe antipatii, că Filosofia te face fericit. Îți dă pe datorie niște oculus rift debarasați de angoase și spaime, de suflul călduț al societății în ceafă, de confortul aprobării maselor.

Singura ta datorie e să te faci fericit.

Anunțuri

7 gânduri despre „revelație cu cearcăne fericite

  1. Salutari.
    De filosofie nu o sa ma leg, desi cred ca e hrana pentru din ce in ce mai putini oameni. Fiecare filosofeaza in felul lui – unii la Univers, unii la cum ar fi viata mai usoara fara haine, iar altii poate la urmatoarea emisiune cu certuri sau filme cu turci. Spune-i cum vrei daca nu filosofie.

    La sfarsit ai spus ca e datoria ta sa te faci fericit.

    Datoria mea e sa ii fac pe altii fericiti. Poate asa devin si eu fericit.
    Prin ei ma descopar pe mine si mai cioplesc putin din amorful care ma defineste.
    Tu ce alegi?

    • A te face fericit înseamnă multe lucruri. Desigur, te poți face fericit fericindu-i pe alții, dar cred eu că e important să nu confunzi fericirea cu ”a te simți util” și a face lucruri pentru ceilalți întru validare și pace mondială. Individualistă, aleg să mă fac fericită (un cuvânt greu și greu de definit) pentru că, in the end, rămâi eu cu mine și alegerile pe care le-am făcut. Oamenii din jur sunt indispensabili, dar chiar faptul că te descoperi pe tine prin încercările de a-i face pe ei fericiți înseamnă că totul se rotește, de fapt, în jurul tău.
      Așa cred eu, așa trăiesc.

      • Da, utilitatea mea s-a dovedit a fi unealta pentru unii si atat. Bandaj pentru rani. Si totusi nu ma pot opri, aparent. Am nevoie de bunastarea lor ca sa fiu si eu bine. Poate suna ciudat.
        Individualismul tau a dus la egoism si egocentrism? Care e limita?
        Si esti fericita?

  2. Nu, nu a dus la egocentrism și nici la egoism. Din contră, în viața reală prefer să mă sacrific în multe feluri pentru cei dragi. Și o fac fără să mă gândesc de două ori, dar nu-mi impune nimeni și unii îl pot considera un fals altruism care se referă tot la mine și la fericirea proprie. Clișeic sau nu, nu poți milita pentru fericirea altora pe termen lung fără să ai grijă de a ta.

    • adevarat si asta. respect pentru ce faci, chiar daca nu iesi bine din altruismul asta cateodata, stiu ce zici si stiu si binele si raul de care avem parte facand asta. but then again, drugs are drugs.

      „iubesc oamenii”.

      si eu, din pacate.

  3. Datoria de a-i face fericiți pe ceilalți. Nu cauți propria fericire prin asta. O faci pentru ca fericirea lor pare a avea sens. O faci mecanic.

Tell me

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s