Simțeam o furie incontrolabilă. Nici azi nu-mi dau seama dacă m-am sinchisit vreun pic s-o stăpânesc sau doar mă bucuram s-o văd liberă.
Mă simțeam ca o nenorocită care pufnește cu dezgust în fața oamenilor, cu răbdarea cât urechile acului, fapt ce îmi amintea violent de tata – un tată violent. Dacă stăteam un pic să mă analizez, datele veneau în flashback-uri cu țipete. Ba de la volan, ba din tocul ușii, cu burta de bere la vedere, strânsă de un short alb-roșu. Îmi dădeam seama că mi se schimonosea fața a nervi și a frustrare, devenise o față de luat la pumni, cum zicea maicămea când mă vedea botoasă.
Deși mă pricep formidabil la înșelat oameni – spune istoria mea recentă – sunt transparentă în neputința de a-mi stăpâni ieșirile, cu atât mai mult atunci când simt că de vină sunt toți ceilalți, lumea, universul, echipele de fotbal și extratereștrii. Și vina mea pentru că încă încerc, încă experimentez și încă nu mă las convinsă când ceva pur și simplu nu e pentru mine.
Pentru că mi-e frică – nimic nu e pentru mine, dacă e s-o luăm așa. Am tot auzit de la oamenii care mă îndemnau să merg la terapeut că, atunci când conștientizăm unde este problema, ea dispare sau devine mult mai simplu de gestionat. La cât de cerebrală și aspră sunt eu cu mine, cât de conștientă am devenit de-a lungul timpului cu privire la toate bubele și, ce-i drept, toate frumusețile, trebuia să mă vindec și să rămân cu câteva zeci de milioane bune. Lucru care nu s-a întâmplat și mă face să-mi pierd și mai mult încrederea în treaba asta cu terapeuții.
Mă sufocam în mulțimea care parcă mă obliga să mă distrez. Grămezi de oameni își așteptau rândul la poze lângă inițialele festivalului și mie începuse să-mi repugne chiar pozatul. Mie, reginei selfie-urilor. Nu aveam chef nici de ginul tonic pe care l-am tot proslăvit câteva săptămâni înainte să plec. Îl voiam și la mare și la munte și l-aș fi savurat și din avion, dar acum aș fi savurat numai plecarea, cât mai rapidă.
Am dat vina pe iarbă, ca și cum ar fi preluat ea controlul și-mi degerase simțurile, când ea doar le amplifica. Aveam buzele uscate și limba lui rece și umedă nu mă făcea decât să le strâng mai tare, să mi le retrag rapid, cu prefăcătoria unui om însetat și adormit în același timp. Reveneam cu mișcări mai rapide și scobituri adânci cu limba pentru că așa credeam eu că scap mai repede. Totul era contra cronometru în capul meu. Îmi imaginam că trebuie să-i amăgesc mișcările până renunță, până i se face somn. Dacă trează nu sunt în stare să zic nu, sub iarbă mi-ar fi fost cu atât mai greu.
Nu suportam nicio atingere – săruturile erau prea umede, prea reci sau prea seci. Buzele pe care le căutasem un an și ceva în urmă pe plaja din Vama Veche acum erau, din nou, de domeniul trecutului. Se repeta discul entuziasmului crăpat de trecerea timpului, care nu iartă nimic.
Cu un an în urmă plănuiam prima mea călătorie singură la Cluj, călătorie în care aș fi admirat Someșul fără un Someșan lângă el. Nu știam ce o să se întâmple, dar voiam să se întâmple totul. La un an tărăgănat distanță, care n-ar fi trebuit nici în ruptul capului să se lungească atât, nu știam ce o să se întâmple, dar voiam să se termine totul.
Observam mai mult ca oricând și evidențiat la calitate HD fiecare defect, real sau imaginar. Știam că începutul sfârșitului debutase de mult timp deja, dar refuzam să mă aliniez prezentului și lăsam totul pe mâna distanței – poate o să scoată ea o revelație din joben.
Revelația asta se lăsa așteptată și tot ce venea erau jumătăți de dorințe puse din lehamite și împlinite doar pe sfert.
Țineam ochii închiși și eram foarte amețită fizic, însă mintea îmi rămăsese fulgerătoare – nu destul de curajoasă să respingă ce nu voia, dar destul de sigură să știe că nu asta. Era a treia oară când libido-ul mi-o luase razna: nu mai voiam nimic în preajma persoanelor reale, mă excitam doar în intimitatea camerei mele, în contextul diverselor discuții care nu vor mai prinde niciodată realitatea. Visam că fac sex în fiecare seară și îl evitam ca un maestru în viața reală. Ce se întâmplase cu mine?
Nicoleta se povesteşte 